Teodoratrandafir’s Blog

martie 29, 2010

Păcălelile hotelierilor de ocazie

Filed under: Turism — Teodora @ 5:43 pm

Prețurile mici ascund comisioane mari. Cine nu știe asta poate să afle de la „hotelierii” de ocazie din Valea Prahovei. Zeci de pensiuni au apărut peste noapte în toate stațiunile – nu au autorizații, nu plătesc impozite, nu știe nimeni că există. Asta până în momentul în care turistul aflat în căutarea unei nopți de cazare avantajoase le bate la poartă. Prețul prezentat atrage ca un magnet: pensiune nou-nouță, condiții de patru stele, camere spațioase, la numai 150 de lei/noapte. Pentru o cameră, desigur. Nimic mai potrivit, mai ales că locul e discret, departe de agitația de oraș.

Vraja se rupe atunci când:

1. descoperi că, pentru o apă minerală de la mini-bar, plătești 10 lei/sticla de 0,5 l

2. micul dejun, alcătuit dintr-o mini-omletă, o bucățică de unt, brânză și salam într-un platou plimbat pe la fiecare masă și completat pe alocuri costă 25 de lei.

3. pentru un expreso plătești nu mai puțin de 12 lei. O cafea normală e 15 lei.

4. o baie în jacuzzi (pentru cei care se lansează la astfel de experiențe) costă 50 de lei/persoană. Ca bonus, pe ușă scrie că folosiți sauna gratuit (cu mențiunea că „ne pare rău, dar zilele acestea nu este disponibilă”)

5. shimbarea prosoapelor se face la 2 zile, nu la una, pentru că e criză.

Ursul păcălit de vulpe, sau, în cazul nostru, turistul păcălit de hotelierul de ocazie nu are prea multe variante: merge acasă cu coada între picioare, după ce a plătit ultimul ban, sau negociază încă puțin și scapă cu o „reducere” de câteva zeci de lei. Pentru că pensiunea nu există, nici măcar n-ai unde să te plângi. Cine te-a pus să mergi acolo?

martie 28, 2010

E logic, nu?

Filed under: Uncategorized — Teodora @ 3:20 pm

Cred că logica funcționarilor este una specială, la care oamenii comuni și banali- ca mine sau ca voi- nu pot avea acces. Ultima dovadă se află într-un articol din Ziarul Financiar. „Deși sunt aproape 20 de grade afară, primăria interzice până în mai terasele din Centrul Vechi”- acesta e titlul care, după părerea mea, spune tot. Înțeleg că, potrivit primăriei, rezultă următoarele concluzii:

1. Bucureștenii nu mănâncă/beau afară decât din luna mai încolo. Cine face altfel, e un dobitoc

2. Primăvara începe în mai. Faptul că e cald și în restul timpului e o anomalie care n-ar trebui să perturbe regulile municipalității.

3. Cine îndrăznește să conteste aceste reguli o face din „pitzipongeală” sau aroganță și merită amenzi drastice. Adicătelea, dacă ai mâncat o iarnă întreagă înauntru, mori dacă mănânci tot acolo încă vro lună-două?

martie 25, 2010

Sunt premia(n)tă

Filed under: Turism — Teodora @ 1:38 pm

Da, să mă laud. Colegii mei de breaslă de la FIJET, Federația Jurnaliștilor de Turism, mi-au dat un premiu pentru reportajele din „Evenimentul zilei”, secțiunea cotidiane. E o recunoaștere formală, dar încurajatoare: dat fiind că nu suntem tocmai prieteni, înseamnă că-mi citesc articolele. Ceea ce, din pacate, nu fac mulți dintre șefi. Trebuie să-i dezamăgesc pe cei care identifică domeniul cu vacanțele gratuite – trofeul a venit la pachet cu… o onorabilă diplomă. Pe care scrie numele meu. :) Aveți aici o poză cu minunatele premii.

Monolog în loc de explicație foto: Da, am și eu unul. Da, arată la fel. Da, are o formă interesantă, într-adevăr.  Da, m-am gândit și eu la asta. Promit să-i pun baterii, dacă mai primesc unul anul viitor. (cică bila se și învârtește)

martie 18, 2010

Să exploatăm/explorăm șantierele de autostradă!

Filed under: Turism — Teodora @ 5:18 pm

Politicientii noștri s-au deșteptat, în sfârșit. Fără bani la îndemână, nici în contul Parlamentului, nici al bugetului, și-au pus mintea la contribuție și au găsit soluția: să pună Casa Poporului să facă bani pentru ei. Mare noroc au avut, cu criza asta, altfel nu și-ar fi dat seama niciodată că se pot scoate lovele și altfel decât pe sub mână. Pentru că seceta e încă mare, aș îndrăzni să le sugerez să arunce un ochi la germani, să ciordească ceva de pe acolo. Mă refer la strategia de vinde orice, oricum, oricând. De vreo doi ani, de exemplu, ei scot bani din viitorul aeroport Berlin Brandenburg International, actualul Schoenefeld. Vine turistul, plătește bilet – 10 euro, tarif de muzeu central – și admiră betoniere, ziduri goale și un nor de praf ce înconjoară o platformă neterminată, înaltă de 32 de metri. Din mașinile care se luptă anevoie cu noroaiele, turiștii privesc la muncitorii care robotesc neîncetat, află că în proiect sunt implicați 40.000 de oameni, că într-un an de acum încolo totul va fi gata și că în aceeași postură ca și ei a fost și Madonna.

Cum am putea aplica asta la noi? În acest moment, noi nu avem autostrăzi (ok, una și vreo două bucățele), dar avem șantiere: și coridorul 4, și tronsonul Cernavodă-Constanța, și cel de la București la Ploiești și o nouă bucată din Bechtel. Deci șantiere avem. Poate, dacă ar putea ajunge la ele, românii ar afla și percepe că există – măcar ele, șantierele de autostrăzi. Cum ar fi să se taie bilete la plimbarea pe balastul de pe autostrada București-Ploiești, sau la intrarea pe câmpul care se întinde în locul celebrei porțiuni Cernavodă-Constanța? Ar plăti cineva să-i vadă pe muncitori cum se odihnesc ăăă, lucrează de zor? Tind să cred că ar avea succes celebrul pasaj Basarab sau, mai degrabă, autostrada suspendată a lui Oprescu. Atunci el, edilul nostru, ar scăpa, probabil, de apropourile malițioase ale rău-voitorilor, dacă ar putea arăta că autostrada visurilor lui nu e suspendată în absolut, ci în curs de „așezare” pe undeva în zona Capitalei.

Voi cât ați plăti pentru o astfel de experiență? 5 lei? 10 lei? 15? Cred că deja e prea mult. Dar, să ne gândim puțin. Ce senzație ar fi… Și mai ales câtă eficiență ar produce! Ca atunci când merge ministrul Berceanu pe șantiere, în inspecție. El se plimbă agale, oamenii se agită în toate părțile, mașinile huruie, pocnesc, trântesc- sună a muncă. Păi cu băgăcioși dinăștia – nu în fiecare zi, ci măcar săptămânal – n-ar mai putea săracul Dorel să închidă un ochi, să fure un sac de una-alta, că-l și trage în poză nemernicul de turist. Una peste alta, cred că încercarea moarte n-are. Ce ziceți, vă băgați? Da, mă refeream la voi, cititori potențiali vizitatori de șantier. După ce ne lămurim, îi întrebăm și pe ei dacă îi ține.

PS (pe post de casetă, că na, m-am obișnuit de la gazetă)

TOT DE LA NEMȚI

Eveniment național : muzeu nou, cu o clădire veche, exponate vechi și tonetă de bilete nouă

A apărut astă toamnă, pe Museumsinsel, acolo unde sunt cele mai importante muzee. Îi spune Noul Muzeu. Încă de la inaugurare, a creat o isterie. Cozi interminabile și  înscrieri timpurii – adică înainte de vizită cu o săptămână. La cinci luni, mirajul se păstrează- toți turiștii se înghesuie mai abitir ca la orice altă expoziție. Programul e prelungit cu două ore față de celelalte muzee, se intră în grupuri de câte maximum 100 de persoane, la interval de 30 de minute. Poate sunt un profan, dar dincolo de designul sălilor, care e interesant pe alocuri, prea puține obiecte/statui/picturi samd impresionează cu adevărat. Probabil că celelalte, în trecut, au fost considerate mai puțin importante ca să intre în vechiul muzeu.
Nu-i spectaculos. În schimb e schick,  aerisit, cu multe băncuțe, un ghid audio și e promovat cu mult entuziasm.

Theme: Rubric. Bloguieşte pe WordPress.com.

Follow

Get every new post delivered to your Inbox.