Prețurile mici ascund comisioane mari. Cine nu știe asta poate să afle de la „hotelierii” de ocazie din Valea Prahovei. Zeci de pensiuni au apărut peste noapte în toate stațiunile – nu au autorizații, nu plătesc impozite, nu știe nimeni că există. Asta până în momentul în care turistul aflat în căutarea unei nopți de cazare avantajoase le bate la poartă. Prețul prezentat atrage ca un magnet: pensiune nou-nouță, condiții de patru stele, camere spațioase, la numai 150 de lei/noapte. Pentru o cameră, desigur. Nimic mai potrivit, mai ales că locul e discret, departe de agitația de oraș.
Vraja se rupe atunci când:
1. descoperi că, pentru o apă minerală de la mini-bar, plătești 10 lei/sticla de 0,5 l
2. micul dejun, alcătuit dintr-o mini-omletă, o bucățică de unt, brânză și salam într-un platou plimbat pe la fiecare masă și completat pe alocuri costă 25 de lei.
3. pentru un expreso plătești nu mai puțin de 12 lei. O cafea normală e 15 lei.
4. o baie în jacuzzi (pentru cei care se lansează la astfel de experiențe) costă 50 de lei/persoană. Ca bonus, pe ușă scrie că folosiți sauna gratuit (cu mențiunea că „ne pare rău, dar zilele acestea nu este disponibilă”)
5. shimbarea prosoapelor se face la 2 zile, nu la una, pentru că e criză.
Ursul păcălit de vulpe, sau, în cazul nostru, turistul păcălit de hotelierul de ocazie nu are prea multe variante: merge acasă cu coada între picioare, după ce a plătit ultimul ban, sau negociază încă puțin și scapă cu o „reducere” de câteva zeci de lei. Pentru că pensiunea nu există, nici măcar n-ai unde să te plângi. Cine te-a pus să mergi acolo?
